Cu bicla în Munţii Tataru

Cum de-abia prinsesem gustul biclei în Cozia săptămâna trecută, cu o adâncă părere de rău îl deturnez pe Em' (care îşi tot doreşte trekking - dorinţă pe care nu o înţeleg... de ce să mergi pe jos când poţi merge pe biclă? :D) şi după calcule diferite şi opţiuni variate de traseu, alegem să mergem în zona Cheia, pe ceea ce urma sa aflăm că se numesc Munţii Tătaru.

Sîmbătă, 17 iulie 2010

Echipa: Kya, Alois, Cerasela, Gabi, Muha, Vali, Em, Emil şi Andrei

Traseu: creasta munţilor Tătaru

53,8 km, 1380 m diferenţă de nivel, 11 ore

Bike route 598037 - powered by Bikemap 

Cu bicla in Cozia

În Cozia am fost pe multe trasee marcate şi nemarcate aşa că a venit acum timpul să mergem şi cu bicicleta, mai ales că noua mea biclă trebuia botezată altfel decât prin oraş.

Ne-am strâns 8 biciclişti: Muha, Vio, Octavian, Cristi, Emil, Em, Vali şi eu şi pe la ora 10 eram deja în parcarea mânăstirii turnu, reglând bicicletele pentru traseu.

Bicla mea, fiind neumblată, se lasă mai greu reglată aşa cum voiam eu, aşa că mai zăbovim câteva minute, în jurul ei, cum stăteau pe vremuri oamenii în jurul unei Dacii 1300 cu capota ridicată :)).

curăţând jigleru'

Traseul pe care l-am făcut a fost: 

Bike route 586978 - powered by Bikemap 

Canionul Anghelide

Deşi de foarte mult timp voiam să ajung pe traseul Anghelide, încă nu ajunsesem. Şi cum acum o aveam ca ghid pe Mike, care mai fusese înainte şi ştia despre ce e vorba, am zis că acum e momentul aşa că am ţinut morţiş pe-a mea: Anghelide şi Anghelide. Şi Anghelide a fost.

Aşa că plecat-am sâmbătă dimineaţa din Plaiul Foii spre intrarea în traseu, Claudia, Mike şi eu. Black out 3 ore şi iată-ne într-o potecă ce merge pe un brâu, spre nord, către vâlcelul de pe care se intră în canion. Aici întîlnim şi primele flori de colţ, care începeau să înflorească (găsind destul de multe pe întregul parcurs al turei):

Floare de colţ - mai mult rară decât frumoasă

Delta Dunării

Am fost şi în Deltă, o zonă în care nu mai fusesem şi care trebuia (neapărat) încercată. Am stat 9 zile timp în care am vâslit vreo 150 de km (după GPS). Prima şi ultima zi nu au fost efectiv zile de vâslit, ci au fost dedicate găsirii de bărci la localnici respectiv predării bărcilor (tot la localnici, mai exact, la aceiaşi localnici).

Traseul a fost cam aşa:

Ziua 1: Tulcea - Mila 23 (cu barca cu motor)
Ziua 2: Mila 23 - cnl Eracle - cnl Lopatna - Matiţa - Babina - cnl fără nume spre lacul Merhei
Ziua 3: Merhei - cnl fără nume spre Letea - pădurea Letea - cnl Magearu
Ziua 4: cnl Magearu - Dunărea Veche - cnl fără nume spre lacul Merhei
Ziua 5: cnl fără nume spre lacul Merhei apoi spre lacul Miazăzi - lac Miazăzi - Matiţa - Babina - cnl fără nume spre cnl Pardina
Ziua 6: cnl Pardina - braţul Tătaru - Chilia Veche - braţul Chilia - cnl fără nume spre Babina
Ziua 7: cnl fără nume spre Babina - Lacul Dracului - Rădăcinoasele - Babina - cnl fără nume spre Stipoc - cnl spre Mila 23 - cnl fără nume spre Gârla lui Iacob - Gârla lui Iacob - cnl Lopatna - Mila 23.
Ziua 8: Mila 23 unii, plimbare în apropiere alţii
Ziua 9: Mila 23 - Tulcea (cu barca cu motor)

Traseul înregistrat pe GPS (fără prima zi şi incluzând întoarcerea în Tulcea) a fost:

Hike route 518480 - powered by Wandermap 

Prin şi pe stâncăriile Măcinului

A fost şi atelierul de alpinism şi escaladă organizat de Asociaţia Montană Carpaţi în Măcin. Ca şi în iarnă, ostilităţile s-au desfăşurat sub îndrumarea lui Marian Anghel, unul dintre puţinii ghizi montani de meserie din România.

Am fost şi eu acolo şi am încercat să ajut încurcând cât mai puţin lumea.

Sâmbătă în prima zi am fost la cariera Memorial, în stânga şeii Ţuţuiatu (în direcţia de urcare), unde Marian a prezentat celor 10 învăţăcei echipamentul, apoi am instalat câteva manşe pe majoritatea traseelor.

Măcin - Cheile Chediu

27 martie 2010


În ultimii ani a ajuns să fie deja tradiţională o tură pinguinească prin munţii Măcinului. Aşa că pentru anul ăsta, de ce să facem altfel? Mai ales că aveam ca motiv şi o aniversare. Mai mult şi câţiva amatori de biciclism prin Măcin (care aveau să se certe urât cu nişte colţii-babei şi chiar să renunţe la biciclit din cauza lor).

În fine, ne strângem noi în Greci pe la 12-1, şi plecăm pe drumul Grecilor spre intrarea în chei, de-a lungul limitei parcului natural Măcin.

Bălăurim un pic prin pădurea pitică dar deasă de Măcin, până dăm de poiana cu observator de unde începem efectiv să intrăm în chei:

Cu bicla în sus pe Dâmboviţa

Sâmbătă, pe 17 martie, am fost cu Em, Vali, Muha, Cristi şi fratele lu' Cristi să mergem cu bicicletele, să ne doară fundurile, că de ce să stăm bine mersi acasă?

Aşa că pe la ora 11 ne-am întâlnit toţi la Em, şi am pornit pe digul de la lacul morii, în sus pe Dâmboviţa. Traseul pe care l-am făcut a fost:

Bike route 419214 - powered by Bikemap