În ultimii ani a ajuns să fie deja tradiţională o tură pinguinească prin munţii Măcinului. Aşa că pentru anul ăsta, de ce să facem altfel? Mai ales că aveam ca motiv şi o aniversare. Mai mult şi câţiva amatori de biciclism prin Măcin (care aveau să se certe urât cu nişte colţii-babei şi chiar să renunţe la biciclit din cauza lor).
În fine, ne strângem noi în Greci pe la 12-1, şi plecăm pe drumul Grecilor spre intrarea în chei, de-a lungul limitei parcului natural Măcin.
Bălăurim un pic prin pădurea pitică dar deasă de Măcin, până dăm de poiana cu observator de unde începem efectiv să intrăm în chei:
Primii bolovani / pseudo-săritori ale cheilor:
poza de grup, mai puţin fotograful, je
Alois, căpitan de plai chei.
După aproximativ jumătate de oră, terminăm cu cheile şi apucăm să urcăm pieptiş o coastă ce ne scoate pe un vârfuleţ de unde avem o panoramă foarte frumoasă asupra zonei, până la Dunăre şi chiar după.
dediţei
Coborârea a fost şi mai interactivă decât urcuşul, că am ales un drum mai nemarcat şi foaaarte sălbatic printre copăcei şi mărăcini ţepoşi, ca mai apoi să ajungem cu bine, totuşi, jos în Greci.
Seara, frigul deosebit de aprig caracteristic zonei ne zădărniceşte planul de a pune corturile aşa că dăm bir cu fugiţii spre zone mai calde, aka Brăila, unde continuăm să sărbătorim motivul deplasării. :D
O descriere mult mai amănunţită şi mai epică a turei a făcut Claudia: Primăvară în Munţii Măcinului.
De curand am fost prin Cheile Chediului, dar am mers in sens invers, coborand din culmea principala spre campie. Super frumoase chei, mai ales cand e si vegetatie din plin!
RăspundețiȘtergere