marți, 31 mai 2011

Cu bicla la bulgari: Srebarna

21-22 mai 2011

Atenţie: acest jurnal conţine imagini explicite cu zagorci goale!

Cine mai citeşte ce scriu eu aici ar putea crede că sunt fan Bulgaria. Şi ar avea dreptate! Aşa că la propunerea Vioricăi şi a lui Octavian de a parcurge o tură pe care au făcut-o ei recent în Bulgaria, răspundem prezent eu, Muha, Vali dinspre Bucureşti (de fapt chiar din Bucureşti) şi Kya, Cerasela şi Gabi dinspre Brăila (de fapt, chiar din Brăila!).



Ne strângem pe la Vio şi Octavian în Călăraşi, unde, în vederea unei hidratări corespunzătoare soarelui de afară, băgăm urgent câte o bere în instalaţii, dar atât ca dacă mai băgam una, nu mai plecam nicăieri.

Traseul a fost ceva de genul:


Bike route 1010349 - powered by Bikemap 

seara de sâmbătă spre duminică dormind în Srebarna.

Plecăm aşadar spre Bulgaria, dar în direcţia opusă. Spre Nord. Păi dacă acolo au pus BCR-u... şi noi trebuia să cam scoatem nişte lei de-ai lor, şi asta singura bancă deschisă. Scoatem noi leii lor, dar numai în bancnote de 50, că e mare cererea şi nu mai aveau mărunt (dacă stau bine să mă gândesc asta e fraza economică numărul unu în România: "N-avem mărunt").

Profităm de ocazie ca să ne pozăm noi toţi şi cu bicicletele şi cu Ştefan Bănică Sr.:


Apoi purcedem către bac, cu o mică vizită pe la fabrica Aldis. Urcăm pe bac şi legăm bicicletele una lângă alta, şi sub soarele arzător al orei 12, bacul porneşte pâş-pâş către celălalt mal al Dunării.


pe bac

Şi cum stăteau ele frumos acolo rezemate, se aude deodata fssssssssssss.... hmmm pană. Sărim fiecare să ne pipăim cauciucele şi Octavian trage beţişorul scurt câştigător. Inexplicabil, se alege cu o ditamai gaura:


O dată ajunşi pe malul bulgăresc, profităm de ocazia penei ca să mai bem o bere cât timp Octavian schimbă camera, că petice aşa mari n-avea.

Trecem vama, o formalitate, mai puţin pentru Muha care nu îşi găseşte buletinul, dar fată prevăzătoare îşi adusese şi paşaportul şi iată-ne din nou, pentru a nu-ştiu-câta oară la fraţii noştri bulgari.

Traversăm micuţul dar oarecum cochetul orăşel Silistra şi ieşim pe un DeNeu de-al lor de pe care ieşim repede pe un judeţean, ca să nu ne deranjeze deloc maşinile.


Şi pedalăm, pedalăm, cu destul spor, mai băgăm o urcare, o coborâre, o urcare şi mai tare, şi soarele arde, şi apa din bidon se încinge, dar ajungem destul de repede la Srebarna.


Srebarna este o mică localitate, foarte îngrijită, pe malul unui lac, cu stuf şi oareşce valeităţi de deltă. Srebarna are şi o eco potecă asfaltată, excelentă pentru plimbare:


Noi alegem în schimb să mergem prin centrul localităţii, unde sub ameninţarea ploii tragem la o crâşmă foarte aranjată unde, conform unui ritual străvechi al pinguinilor, ne simţim obligaţi şi onoraţi să sacrificăm câteva zagorci. Dacă nu ştiţi ce-i o zagorcă, mergeţi în Bulgaria :D.


Pe la ora 4, ameninţarea ploii dispare, şi noi plecăm să explorăm un pic, off-road, lacul, într-o încercare de a-l  ocoli şi de a ajunge înapoi în Srebarna.


De-a lungul lacului sunt câteva puncte de observare pentru ca să vadă turistu' cei 3 pelicani creţi de pe lac. Simplu, modest, dar suficient.



Pe drumul ce urmăreşte malul lacului, dăm de câteva urcări care ne mai impun câte-un push-bike:



Apoi ajungem pe un fel de single-trail chiar pe malul Dunării care ni se pare cam mică pentru a fi Dunărea, dar pe de altă parte ce ditamai râul ar fi putut să aibe bulgarii aici? Acasă ma dumiresc însă că eram defapt în dreptul insulei de pe harta de mai sus, cu traseul.


Un drum nemaipomenit pe la umbra pădurii:



Ne dăm seama că drumul se cam înfundă, şi începem să obosim aşa că facem cale întoarsă şi cum şi seara se apropie cu paşi mari, trebuie să căutăm şi acoperiş pentru la noapte.


Ajunşi înapoi în Srebarna, căutăm ceva până găsim casa unor englezi foarte de treabă unde ne cazăm cu 35 de leve camera dublă şi mâncăm cu 15 leva de căciulă şi de seară şi de dimineaţă - english style.

Bob. Just Bob.

flori în grădina englezilor

total relax

Dăm fuga la magazinul comunal, unde încercăm să cumpărăm neşte zagorcă, da cică zagorcă nu prea au, da au altele, da calde, noroc cu un nenică de ştia română şi îi explică vânzătoarei cam ce-am vrea şi cam în ce cantitate. Dar vai, facem greşala de-a lua numa vreo 8 litri de bere... dintre care primele 2 sticle le bem fără să lăsăm sticla jos - bineînţeles o ideea atât de înţeleaptă nu putea veni decât de la Căpitanul nostru, Vali  B-)

Şi cum berea se termină repede, în sat se închisese, băgăm somn. Dimineaţa oamenii ne dau un breakfast englezesc ca la carte.


Apoi, până la plecare, nu mai consemnăm decât încercările unui stol de berze bete de a-l convinge pe Vali să joace la loto. Da, de la înălţimea asta l-au ochit.

Berzoi B-52

Şi poze de la revedere cu cei doi husky extrem de user friendly pe care îi aveau englezii în bătătura lor bulgărească.



Ne luăm la revedere şi câte-o carte de vizită de la englezii noştri, că ăsta clar e loc de revenit, şi plecăm prin centrul satului.

parcul central din Srebarna



Aici îl întâlnim pe nenică ăsta de mai jos care ştie română pentru că făcuse clasele 1-7 în România. Acum avea vreo 90 de ani şi ceva Parkinson, da se ţinea bine şi încă mai ştia ceva cântece populare si militare româneşti. După spusele lui, el se considera român.



Plecăm pe malul lacului, din nou, dar de data asta către sud şi mai avem ocazia să vedem şi să pozăm tot felul de zburătănii:



Poteca este nemaipomenită pentru MTB, păcat că foarte scurtă totuşi.





Şi întâlnim la un moment dat şi un măgar marca Mercedes (clic pe poza de mai jos şi vedeţi între urechile urechiaului, dacă nu mă credeţi):


Şi apoi pe drumul de întoarcere spre Silistra, fără însă a uita să ne luăm la revedere şi de la zagorcă (şi să luăm şi pentru acasă).



And finally:


Adică nu finally, că o dată ajunşi spre Călăraşi, n-am mai intrat direct în oraş ci am mers pe la combinat, pe centură, pe un soare exagerat... ca ultima sută de metri până la blocul lui Octavian & Vio să ne prindă ploaia.

Şi cam ăştia au fost aprox. 90 km într-o ţară pe care vorba lu Em, marele absent al acestei escapade, "m-am dus cu un complex de superioritate şi m-am întors cu unul de inferioritate".

2 comentarii:

  1. Bine ca ai pus la status jurnalul ca sa citesc si eu ceva frumos.
    Aveam de gand sa scriu despre aceasta tura insa acum nu mai sunt asa de sigura pentru ca nu mai am ce sa adaug si pentru ca este prea fain povestita. Dar nu mai fain decat a fost in realitate ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Pai poti sa povestesti cum a fost somnul vostru noaptea :)) ca special nu am scris despre asta :p

    RăspundețiȘtergere