Sâmbătă seara, după ce mă relaxasem total după Comana Bike Fest, şi m-am uitat la Barcelona - Man United (Barcelona rullz!), când să mă pregătesc de culcare, apare Em pe messenger cu propunerea să băgăm tură a doua zi. Mă uit pe traseu propus, 65 de km pe şosea, pare bun de revenire... dar eram cam obosit şi nedormit aşa că încerc să propun un 10 ca oră de plecare. Negociem până la urmă un 8:30 la Unirii, aşa că iată-mă duminică pe la 8 plecând din casă, iar călare pe biclă (chiar pentru a patra zi consecutiv dacă mă gândesc bine :p).
Prima oprire la o barieră, pe unde trecea un marfar:
Avantajul cu biclele a fost că ne-am băgat în faţă şi am fost primii care am plecat de la semafor. E deja trecut de 10 dimineaţa şi e destul de cald, noroc că traseul este foarte bine gândit prin pădurici şi cu copaci pe marginea şoselei în afara pădurilor.
Imediat urcăm podul peste şi trecem centura Bucureştiului. Aici probabil am atins altitudinea maximă a turei noastre :D. Asfaltul este excepţional şi vine numai bine după zgâlţâiturile de ieri de la Comana.
Şi dăm şi pedalăm, traficul este destul de redus, a la bulgari aş putea zice.
Pozăm şi un câmp cu maci:
Ajunşi într-un sat, Em decide că potcoavele nu-i stau optim şi se apucă să le regleze. Pe afişul de lângă şaua bicicletei se anunţa meci mare în localitate: FC Ştefăneşti cu nu-ştiu-cine. Echipa punea la dispoziţia suporterilor înfocaţi două autocare pentru deplasarea la meci.
Noi ne continuăm drumul, mai departe. Oprim în Gagu cred la o hidratare, că aşa a zis Em că dupa 32,8 km e bine să ai prima hidratare... şi noi făcuserăm fix atât. Deci ne hidratăm. Apoi plecăm mai departe. Plăcerea pedalatului: trafic ioc, umbră decentă, asfalt excelent.
În Afumaţi căutăm un conac pe care îl găsim da cică n-avem voie să intrăm, aşa că ne lăsăm păgubaşi (aşa se explică apendicele de pe hartă de la Afumaţi). Apoi plecăm mai departe să caute Em un geocache, pe undeva pe la Cozieni. Şi aici dăm de următoarea potecă excelentă pentru un sprint de viteză:
Em găseşte, după ceva căutări, geocache-u:
Apoi continuăm pe potecă şi ieşim aparent la un mare complex in the middle of nowhere, dar aflăm ulterior că ar fi complex Pustnicu din pădurea cu acelaşi nume, unde era un party de evrei în care ne infiltrăm şi noi şi mâncăm neşte mici şi mai băgăm o doză de hidratare. Apoi plecăm pe asfalt de la complex printre sutele de grătărişti care sărbătoreau probabil o foarte răspândită tradiţie românească: grătarul la pădure.
Ieşim din pădure, urcăm pe DN 3 şi îi dăm pedala până la Cristi, ca să putem da omului sfaturi preţioase în timp ce-şi meştereşte la bicicletă.
Una peste alta, un traseu foarte frumos şi relativ umbros, potrivit pentru zile însorite, şi o dezmorţeală de duminică de un pic peste 100 de km. Mulţumiri lu Em pentru traseul ales şi pentru companie :).
Nu pot decat sa remarc cat de prolific ai fost cu jurnalele asa, dintr-o data!
RăspundețiȘtergereeu nu pot sa cred ca acel camp cu maci exista in romania...o minunatie. gata, nu mai am cuvinte. (Alina-Galati)
RăspundețiȘtergere