Comana Bike Fest

Sâmbătă, 28 mai 2011

Sâmbătă a fost Comana Bike Fest, un concurs de MTB organizat de TeamXpert în pădurea de la Comana. La chestia asta m-am înscris şi eu, în ciuda avertismentelor date de 'Em că concursul ăsta este slab organizat şi mai mult pentru profitul organizatorului. Dar, în fine, am zis, mă înscriu că traseul pare uşurel şi mai văd şi eu cum e pe la concursuri.

Înscriere 50 de lei, sâmbătă dimineaţa mă prezint la comana cu bicicleta din dotare pregătită boboc, iau "kitul" de înscriere şi ne punem pe aşteptat. Kitul de înscriere a constat din numărul de concurs, un baton isostar şi o diplomă de participare necompletată... grrr... deja mă simt ciudat, de ce-mi dă diplomă? Da' ce-am făcut? Frumos era să dea o diplomă pentru cei care termină... În fine...

Sunt două trasee, unul lung, de 35 de km şi unul scurt, de 20 de km, la care sunt şi eu înscris, ca să nu fac efort prea mare. Startul se dă decalat: la 10 pentru proba lungă şi la 10:30 pentru proba scurtă.

Traseul scurt arată cam aşa:

Bike route 1011060 - powered by Bikemap 

şi cică-i desenat şi nu e recomandat să fie folosit, organizatorii nu s-au învrednicit să ia un GPS şi să-l înregistreze la faţa locului, acest lucru fiind deosebit de dificil.

Pentru proba lungă se dă startul pe la 10 şi câteva minute, în schimb pentru proba scurtă, pe la 10:20 îşi dau seama organizatorii că s-a întâmplat ceva, probabil unii de la proba scurtă au plecat cu cei de la proba lungă aşa că se apucă să ne noteze pe fiecare care eram la start pentru proba scurtă pe o foaie. Cât de cool. În fine, trecem cu vederea, vremea e frumoasă, păsărelele cântă, în pădure e umbră, plecăm şi noi pe la 10:45 într-un final.

Ţelul meu la concursul ăsta era să văd cam ce timp pot scoate, dacă ma chinui să dau cât de cât la pedale. Pornim pe drumul forestier de la casa Comana către pădurea Comana, se ridică un mare nor de praf de la cei aproximativ 100 de biciclişti, noroc că am ochelarii pe nas şi n-am probleme cu pietricelele.

Pe-aici e bine, pedalez destul de în viteză, depăşesc câţiva concurenţi, dar picioarele mi se cam opun pedalării, le simt grele şi nu prea merge. Ştiu că drumul ăsta nu e lung, după vreo 2 km se întoarce la 180 de grade şi începe să urce uşurel. Nu-i nimic, mai lăsăm un pinion, mai dăm la pedale, un prieten de la serviciu care ţâşnise de la start mai vioi ca mine are noroc de-o pană pe marginea drumului, mă gândesc dac-am şi eu noroc de-ăsta, că până acum m-a iertat, deci trebuie să se apropie.

Şi cum mă gândesc aşa, mai urcăm, mai coborâm, ieşim de pe forestier, intrăm în pădure pe potecă, vine o coborâre accentuată, pământul e bătătorit bine, merge la viteză, mă dau uşor in spatele şăii, dar brusc după un copac concurenţii făcuseră coadă la trecerea unui vad... hopa.... frână... amândouă frânele... nu prea ţin, nu prea îmi vine să strâng prea tare faţa, dar mi-e să nu îmi sară spatele... aşa că strâng faţa, se opreşte bicla şi după o fracţiune de secundă ma opresc şi io undeva cocoţat pe ghidon. Close :D.

Trecem vadul, un nene ne ajută (organizator?), vine un push bike obligatoriu, de vreo 20 de metri şi tzup pe biclă pe o curbă de nivel. Mergem, mergem, mai iesim pe un câmp, puţin în urcare, îmi iese limba de un cot, dar picioarele îşi dau drumul şi încep să simt plăcerea pedalării.

Ajung la punctul de alimentare, beau 3 păhăruţe de palincă de la isostar, şi plec repejor. Aici ciclocomputeru' mi-arăta 32 de minute de la start si 10,78 km. Organizatorii ziceau că ar fi de fapt vreo 10 km până aici şi încă vreo 9 d-aici. Plec repejor cu gândul să pedalez cât mai tare. Picioarele mi le simt pe steroizi, trag bine şi la deal stau bine şi la vale.

Puţin după punctul de alimentare urmează separarea traseelor, cel de tura scurtă de cel de tura lungă, un nene mă întreabă la care sunt, din mers îi că scurtă, zice scurtă - dreapta, fuck frână, taie dreapta prin pădure cu o mică coborâre abruptă, de vreo 2 metri, şi apoi imediat un alt vad la care îmi pierd echilibrul şi iau o porţie zdravănă de noroi pe unul din adidaşi, în fine, trec, mai departe traseul continuă pe o potecă prin pădure, dar îmi cam alunecă piciorul noroit pe pedala.

Traseul este minunat, un fel de single trail prin padure, merg binişor, mă mai depăşesc câţiva care par a fi de la tura lungă, care se întorc deja, depăşesc şi eu un grup destul de mărişor, mă bucur, poteca se îngustează, la un moment dat ajung singur, şi vreo 2-3 km cred că pedalez fără să văd pe nimeni nici în faţă nici în spate.

Poteca coteşte brusc de câteva ori, ba stânga, ba dreapta, din scurt, dar marcajul e bun şi nu am probleme. Trec printr-un punct unde cred că era checkpoint că ne nota cineva pe o foicică şi altcineva ne făcea poză. Ţin minte că am rânjit la poză, dar se pare ca nu e aşa. În fine, mai vin vreo 2-3 cotiri d-astea printre tufe, la una trebuie sa frânez tare pt că am vazut-o când deja trecusem de ea, mă ajung doi băieţi, ieşim pe un forestier drept, dar cu câteva urcări serioase, unii împing la bicle, îmi pun în cap să nu mă dau jos de pe biclă, şi reuşesc, Yes!

Încă un pic prin pădure, ciclocomputeru s-a resetat de la hopuri şi nu îmi dau seama cât mai am exact, îl mai apucă pandaliile câteodată, dar n-ar trebui să mai fie mult. Ieşim pe la marginea pădurii, în stânga e câmpie, sunt 2 băieţi în faţa mea şi încerc să mă ţin după ei.

Undeva aici, traseul intra brusc în dreapta în pădure, eu n-am văzut unde, aici ar fi trebuit un om, sau măcar o panglică să blocheze drumul înainte, dar nu... şi noi ne-am dus înainte şi cei din faţă, şi eu şi înca vreo 5 după mine, drumul se termină cu o poartă deschisă unde era un marcaj (cum să mă gândesc ca e greşit??? doar uite marcajul), dar nu se vede clar dacă continuă în stânga sau în dreapta.

Un nene dintre cei care ajunseserăm aici pleacă în dreapta, alţii strigă că în stânga, eu stau nedumerit, plec şi eu în stânga că doar în stânga au plecat mai mulţi, merg ceva dar nu e nimic, mă întorc la poartă, mă gândesc că poate intră iar în pădure, dar nu prea se vede nimic, zic să încerc şi în dreapta, şi în dreapta mai găsesc un marcaj, deci e bine, trebuie să fie bine, dar nu, nu e bine, căci după vreo 2-300 de metri ajung la o barieră şi evident că din dreapta barierei venea traseul normal cu bicicliştii curgând gârlă, trec bariera, şi mai dau şi eu un pic de viteză, cât să zic că n-am terminat cu 10 la oră...

După ce trec linia de finnish, care era mai mult imaginară, pentru că era vânzoleală, mă pun pe abuzat butoiaşul de isostar şi mă pun pe aşteptat la umbră. După ceasul meu, am ajuns la finnish pe la 12:12 deci cam 1h27, cu tot cu rătăcirea, care cred că mi-a mâncat vreo 10 minute pe puţin :-W.

Asta a fost. Una peste alta, nu-mi pare rău că m-am dus, dar organizatorii mai au muuuuuulte de îmbunătăţit la evenimentul ăsta.

Aş cujeta cam aşa:

PLUSURI:
- traseul. Singura parte bună, traseul foarte frumos şi mai ales doar pe la umbră :D. Dar foarte frumos şi interactiv. Şi şi cu ceva urcare.

MINUSURI:
- marcaj aiurea. Înţeleg că au fost probleme şi au fost unii care au stricat marcajele făcute cu o săptămână înainte. Ok, înţeleg. Dar pune oameni la bifurcaţii... E inadmisibil unde ditamai drumul merge inainte şi traseul face dreapta să te bazezi doar pe o panglică legată în copac, care se poate agăţa foarte uşor de un biciclist, sau pe o săgeată pe pământ... N-ai voluntari? Nicio problemă, plăteşte nişte oameni. La mai mult de 300 de participanţi care au dat câte 50 de lei in medie... cred că se puteau plăti nişte oameni care să stea la bifurcaţii sau în alte puncte pe traseu. Adică ştiu nişte băieţi care pentru 1 milion ar fi stat la îndrumat toată ziua, ba ţi mai şi băteau p-ăia care ar fi reuşit să intre pe variantele greşite şi îi puneau pe sus pe varianta bună.

- premierea. Ok, înţeleg problema cu marcajul, până la urmă trebuie să caşte ochii şi concurentu', că aşa-i la MTB mai trebuie şi un pic de orientare, dar premierea... cât de idiot trebuie să fii să nu poţi să ţii socoteala celor care trec linia de finish? Măcar până veneau primii 3 de la fiecare categorie... Dar nu, nici măcar nu era important că clasamentul a fost făcut varză în partea lui de sub podium, băi, dar premierea... cum să strigi un copil pe locul doi, copilul să se bucure şi tu la două minute să îi iei medalia? Nu mai zic şi la feminin. În fine, asta a fost ruşinos şi nu există nimic ce ar putea face organizatorii pentru a remedia lucrul ăsta. Punct.

- tombola cu marele premiu o bicicletă şi multe alte premii. Păi io aşa am înţeles şi am stat la tombolă, şi am aflat că cele multe alte premii nu s-au mai acordat... Era greu să mai investească nişte bănuţi în nişte premii simbolice, un multitool, un mâner, un cauciuc, ceva acolo să ştii că ai plecat cu o amintire mai mult... să zici utie bă, am luat şi io un ceva. Nu.

- am înţeles că au mai fost şi alte probleme, ceva accidentări, ceva problemă cu lichidele la punctu de revitalizare şi la finiş care s-au epuizat prematur, berea care, deşi scump, s-a terminat şi aia, etc.

Una peste alta, traseul a fost foarte frumos şi pentru asta, pentru mine, a meritat. Planuri de viitor: de repetat traseul scurt şi de făcut şi traseul lung. Acum, sunt mulţumit de mine că am mers bine, am scos o medie de peste 15 km/oră, cu tot cu rătăcirea, trecutul vadurilor, etc, şi o viteză maximă de 38 de km/h pe una dintre coborâri :).