Vf. Omu pe valea Ialomitei

Sâmbătă, pe 9 iulie, mă întâlnesc dimineaţa devreme cu Em şi Emil pregătiţi să mergem în Bucegi, unde aveam de susţinut vreo 3 echipe de maratonişti şi totodată oportunitatea descoperirii unei zone noi: valea Ialomiţei.

Ajungem destul de repede in Sinaia, apoi pe la Dichiu, pe drumul asfaltat spre Babele, apoi spre Padina unde ajungem pe la ora 10.

Cum ajungem la telecabină, la umbra deasă a unui Matiz, ne întâmpină Radu, care terminase deja proba lui de maraton şi acum era uşor obosit rupt, încât se rezumă doar la a ne face cu mâna de pe confortabilul izopren. Nici măcar nu se lasă convins să mai urce o dată până la Omu cu noi (i-o fi ajuns de 3 ori în ultimele 24 de ore :D).

Aşa, vedem că nu putem convinge Radu şi ne vedem de drum, în ideea să ajungem la Vf. Omu ca să ne întâlnim cu o haltă echipă de maratoniste, Mike şi Claudia.

Imediat ce plecăm din agitaţia de lângă telecabină, depăşim o cireadă de văcuţe cu nişte tauri destul de vioi

şi imediat în faţă ni se desfăşoară frumoasa vale a Ialomiţei:

Urcăm noi aşa sub cerul albastru, meditând la soarta avioanelor de tip supersonic, până ce din faţă pe poteca cobora aşa Muha de la vf. Omu. Sau mai bine zis cobora un rucsac cu Muha sub el :D, căci avea un rucsac cât toate zilele, nu mare dar foarte greu (adica cu densitatea mare! un rucsac foarte dens :D).

Încercăm să corupem Muha să urce înapoi la Omu, dar ea că nu, că rucsacu, că să-l ducă la maşină şi vine pe urmă, reuşim până la urmă s-o convingem să pitească rucsacu în nişte jnepeni care erau îşi duceau şi ei veacu p-acolo

şi plecăm toţi în pas mai vioi spre Omu, pentru că Muha ne anunţase că fetele sunt pe locul I şi deja urcau cam de multişor pe Bucşoiu.

Urcăm în partea superioară a văii Obârşiei acum (unul dintre firele afluente Ialomiţei)

Cascada Obârşiei

Deja la intersecţia drumului ce vine de la Babele, renunţăm la potecă şi urcăm direct la Omu

Şi ajungem fix cât să le facem cu mâna la fete (2:50 de la plecare):

Apoi ne punem pe aşteptat Cristi şi Vali, care urcau şi ei pe Bucşoiu. Între timp, punem burţile la cale cu ceva mezel prăjit cu piure de la Omu pentru 16 lei, ceea ce mi se pare enorm, şi ne mai învârtim un pic p-afară la poze.

Valea Morarului, căldarea superioară

Valea Mălăeşti

Cabana Mălăeşti

În tot acest timp, undeva spre Sud, se tot strâng norii, ba observăm şi câteva hotspoturi de ploaie, Em apucă să doarmă niţel, iar Emil se bucură cam mult de turta mea dulce :D 

În final ajung şi băieţii, care nu mai au deloc chef să se odihnească la Omu, aşa că plecăm direct napoi spre Peştera, ca să le prindem pe fete la sosire.

Evident, că nu reuşim să ajungem înaintea fetelor, dar ajungem într-un final. Seara o încheiem cu nişte pepene şi câteva beri la Padina. Duminică, stăm la premierea pinguinilor, apoi plecăm spre căşi, cu o scurtă oprire la cheile Zănoagei.

Una peste alta a fost o ieşire la fix pentru revenit pe munte după o perioadă mai lungă în care am lipsit, vizitând o zonă deosebit şi nesperat de frumoasă. N-a fost o mare realizare, dar a fost cu siguranţă una plăcută :), mai e nevoie din când în când şi de ture de genul ăsta.