sâmbătă, 31 iulie 2010
Bikewalk - 31.07.2010
Dacă tot am rămas în Bucureşti cu ceva treburi, am zis măcar să nu stau de prost în casă, şi cum văzusem întâmplător în Caţavencu reclama la Bikewalk de mai jos, am zis să merg să susţin şi eu cauza mersului pe bicicletă în Bucureşti, în ceea ce a însemnat Bikewalk.
luni, 19 iulie 2010
Cu bicla în Munţii Tataru
Cum de-abia prinsesem gustul biclei în Cozia săptămâna trecută, cu o adâncă părere de rău îl deturnez pe Em' (care îşi tot doreşte trekking - dorinţă pe care nu o înţeleg... de ce să mergi pe jos când poţi merge pe biclă? :D) şi după calcule diferite şi opţiuni variate de traseu, alegem să mergem în zona Cheia, pe ceea ce urma sa aflăm că se numesc Munţii Tătaru.
Sîmbătă, 17 iulie 2010
Echipa: Kya, Alois, Cerasela, Gabi, Muha, Vali, Em, Emil şi Andrei
Traseu: creasta munţilor Tătaru
53,8 km, 1380 m diferenţă de nivel, 11 ore
marți, 13 iulie 2010
Cu bicla in Cozia
În Cozia am fost pe multe trasee marcate şi nemarcate aşa că a venit acum timpul să mergem şi cu bicicleta, mai ales că noua mea biclă trebuia botezată altfel decât prin oraş.
Ne-am strâns 8 biciclişti: Muha, Vio, Octavian, Cristi, Emil, Em, Vali şi eu şi pe la ora 10 eram deja în parcarea mânăstirii turnu, reglând bicicletele pentru traseu.
Bicla mea, fiind neumblată, se lasă mai greu reglată aşa cum voiam eu, aşa că mai zăbovim câteva minute, în jurul ei, cum stăteau pe vremuri oamenii în jurul unei Dacii 1300 cu capota ridicată :)).
Ne-am strâns 8 biciclişti: Muha, Vio, Octavian, Cristi, Emil, Em, Vali şi eu şi pe la ora 10 eram deja în parcarea mânăstirii turnu, reglând bicicletele pentru traseu.
Bicla mea, fiind neumblată, se lasă mai greu reglată aşa cum voiam eu, aşa că mai zăbovim câteva minute, în jurul ei, cum stăteau pe vremuri oamenii în jurul unei Dacii 1300 cu capota ridicată :)).
curăţând jigleru'
Traseul pe care l-am făcut a fost:
luni, 5 iulie 2010
Canionul Anghelide
Deşi de foarte mult timp voiam să ajung pe traseul Anghelide, încă nu ajunsesem. Şi cum acum o aveam ca ghid pe Mike, care mai fusese înainte şi ştia despre ce e vorba, am zis că acum e momentul aşa că am ţinut morţiş pe-a mea: Anghelide şi Anghelide. Şi Anghelide a fost.
Aşa că plecat-am sâmbătă dimineaţa din Plaiul Foii spre intrarea în traseu, Claudia, Mike şi eu. Black out 3 ore şi iată-ne într-o potecă ce merge pe un brâu, spre nord, către vâlcelul de pe care se intră în canion. Aici întîlnim şi primele flori de colţ, care începeau să înflorească (găsind destul de multe pe întregul parcurs al turei):
Floare de colţ - mai mult rară decât frumoasă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)