Acele Morarului

21 august 2010,

Urcăreţi: Vio, Octavian, Gabi, Ovidiu, Ciri, Andrei Done, Claudia şi eu.

Nu îmi mai aduc aminte când am văzut Acele Morarului pentru prima dată, dar poza de mai jos e făcută în primăvara lui 2006, de pe Valea Morarului. Cam atunci s-a născut şi dorinţa de a le urca. După ce mi-am făcut curaj în privinţa dificultăţii traseului, am mai avut o primă tentativă în 2008, dar atunci nişte fulgere ne-au întors de la intrarea pe Creasta Ascuţită. Acum, două săptămâni la rând am urmărit prognoza, dar mereu s-au anunţat şi ceva ploaie şi ceva t-stormuri. Sâmbătă, în sfârşit, prognoza anunţa o vreme ideală.

Acele Morarului, văzute din Valea Morarului (apr. 2006)

Prin văile Caraimanului

Sâmbătă, 14 august 2010,

Valea Seacă a Caraimanului, Valea lui Zangur, Brâul Portiţei, Valea Jepilor

Faţă de uichendul trecut, acum ne-am mobilizat mai cu talent, aşa că sâmbătă la ora 8:00 deja plecam din parcarea de la pârtia Kalinderu, urcând pe marginea pârtiei de schi, sub un cer albastru şi o căldură destul de năduşitoare pentru ora matinală.

Valea Seacă a Caraimanului brăzdând abruptul Caraimanului

Valea Seacă dintre Clăi

7 august 2010

Pe Valea Seacă dintre Clăi (sau Valea Seacă a Jepilor sau - cum îi zice Google - dry vally of the pile) am fost de mai multe ori în ultimii 4 ani, în diferite circumstanţe (pe zăpadă, noaptea, ziua, vara, pe secetă) dar, după cum îi spune şi numele, de fiecare dată am găsit-o... seacă.

Claia Mare şi Valea Seacă dintre Clăi 

Cu bicla în Munţii Tataru

Cum de-abia prinsesem gustul biclei în Cozia săptămâna trecută, cu o adâncă părere de rău îl deturnez pe Em' (care îşi tot doreşte trekking - dorinţă pe care nu o înţeleg... de ce să mergi pe jos când poţi merge pe biclă? :D) şi după calcule diferite şi opţiuni variate de traseu, alegem să mergem în zona Cheia, pe ceea ce urma sa aflăm că se numesc Munţii Tătaru.

Sîmbătă, 17 iulie 2010

Echipa: Kya, Alois, Cerasela, Gabi, Muha, Vali, Em, Emil şi Andrei

Traseu: creasta munţilor Tătaru

53,8 km, 1380 m diferenţă de nivel, 11 ore

Bike route 598037 - powered by Bikemap 

Cu bicla in Cozia

În Cozia am fost pe multe trasee marcate şi nemarcate aşa că a venit acum timpul să mergem şi cu bicicleta, mai ales că noua mea biclă trebuia botezată altfel decât prin oraş.

Ne-am strâns 8 biciclişti: Muha, Vio, Octavian, Cristi, Emil, Em, Vali şi eu şi pe la ora 10 eram deja în parcarea mânăstirii turnu, reglând bicicletele pentru traseu.

Bicla mea, fiind neumblată, se lasă mai greu reglată aşa cum voiam eu, aşa că mai zăbovim câteva minute, în jurul ei, cum stăteau pe vremuri oamenii în jurul unei Dacii 1300 cu capota ridicată :)).

curăţând jigleru'

Traseul pe care l-am făcut a fost: 

Bike route 586978 - powered by Bikemap 

Canionul Anghelide

Deşi de foarte mult timp voiam să ajung pe traseul Anghelide, încă nu ajunsesem. Şi cum acum o aveam ca ghid pe Mike, care mai fusese înainte şi ştia despre ce e vorba, am zis că acum e momentul aşa că am ţinut morţiş pe-a mea: Anghelide şi Anghelide. Şi Anghelide a fost.

Aşa că plecat-am sâmbătă dimineaţa din Plaiul Foii spre intrarea în traseu, Claudia, Mike şi eu. Black out 3 ore şi iată-ne într-o potecă ce merge pe un brâu, spre nord, către vâlcelul de pe care se intră în canion. Aici întîlnim şi primele flori de colţ, care începeau să înflorească (găsind destul de multe pe întregul parcurs al turei):

Floare de colţ - mai mult rară decât frumoasă

Prin şi pe stâncăriile Măcinului

A fost şi atelierul de alpinism şi escaladă organizat de Asociaţia Montană Carpaţi în Măcin. Ca şi în iarnă, ostilităţile s-au desfăşurat sub îndrumarea lui Marian Anghel, unul dintre puţinii ghizi montani de meserie din România.

Am fost şi eu acolo şi am încercat să ajut încurcând cât mai puţin lumea.

Sâmbătă în prima zi am fost la cariera Memorial, în stânga şeii Ţuţuiatu (în direcţia de urcare), unde Marian a prezentat celor 10 învăţăcei echipamentul, apoi am instalat câteva manşe pe majoritatea traseelor.

Pe la poalele Morarului

Weekendul trecut a fost atelier de iarna pentru începători cu tema "Alpinism de iarna" organizat de AMC, pe unde m-am făcut şi eu că încurc oamenii :D. Câteva poze:

În Cozia pe muchia Scorţaru

16-17 ianuarie 2010

Mânaţi oarecum de vremea mohorâtă care se anunţa în centrul ţării (Bucegi, Crai), găsim iar prilej să urcăm în Cozia şi cum am fi vrut să facem un traseu nou, pe care să nu mai fi fost, alegem muchia Scorţarului.

Chiar dacă nu e oficial traseu turistic, deci nemarcat, există un marcaj cu două linii verticale, despre care ştiam de la Dinu Boghez. Tot de la dânsul şi intrarea în traseu, aşa că nu am avut foarte mult de căutat detalii despre traseu, oricum pe net nu am găsit nicio descriere a cuiva care să fi parcurs muchia, toate căutările după "scorţaru"  ducând la traseul marcat cu BR care doar traversează muchia în punctul La Meliţă, pentru a intra apoi pe valea Turneanu.

O zi cu Soare în Ciucaș

Cozia de toamnă

Ca și anul trecut, când am prins toamna în Cozia, urcând - atunci - pe culmea Fruntea Oii, evenimente favorabile m-au readus și acum pe aceste frumoase meleaguri ale unui munte nu la fel de înalt ca vecinii săi, dar extrem de spectaculos, mai ales toamna. Și așa cum unele ture devin "clasice", cam așa trebuie să fie o tură, toamna, în Cozia. Nici tovarășii de drum nu s-au schimbat, urcând în aceeași formație ca și acum un an.

Pisicile din Cozia

Valea lui Stan

27 septembrie 2009

Muha, Viorica, Octavian, Irina, Laviniu și eu.

După ce sâmbătă făcusem o tură în compania ceții pe Vârtopel-Arpășel, duminică aveam în plan să urcăm până pe Negoiu. Așa că prin urmare, în stil caracteristic, am fost pe Valea lui Stan :)). Partea mai interesantă e că nu ne speria deloc faptul că nu aveam nicio descriere. De fapt, știam două lucruri: pe unde se intră pe vale și că nu trebuie echipament special. Problema mai mare a fost la ieșire de pe vale, pentru că, contrar așteptărilor generale, valea practic nu ieșea nicăieri.

Lăsăm pe Jimny la baraj într-o parcare semi-improvizată, și o luăm perpedes către vale, preț de vreo 10 minute, admirând ambiția transfăgărășanului de a traversa muntele:

Vârtopel - Arpăşel

Sâmbătă, 26 septembrie 2009

Echipa: Mike, Irina şi Laviniu; Eu şi Muha.

Am plecat pe la 8 dimineaţa de la Bâlea (Lac) iar puţin înainte 10 eram deja in Fereastra Zmeilor. O ceaţă deasă ne-a întâmpinat de îndată ce am ajuns în Şaua Caprei. În Fereastră, ne punem hamurile pe noi. Pentru un moment ceaţa se ridică şi apuc să fac o poză cu creasta...

Punta Ana (via ferrata Giuseppe Olivieri)

Data: 13 august 2009

Participanţi: Muha, Vali, Cristi şi Andrei

Traseu: Rif. A. Dibona (2083 m) - Rif. Pomedes (2303 m) - Punta Ana (2731 m) - Rif. Pomedes - Rig. A. Dibona.