2006.12.1-3 - Creasta Parângului

Am dat de curând peste un RT pe care l-am scris acum 4 ani şi voiam să-l pun pe carpati.org, dar din motive neelucidate nici după patru ani nu a mai ajuns pe carpati.org, aşa că m-am gandit să-l pun aici, exact asa cum l-am scris atunci. Cu albastru, sunt comentarii pe care le-am adăugat acum :D.

---

1-3 decembrie 2006

Echipa:

- 4 membri carpati.org: Mike (mike), Radu (griz), Catalin (catalins) si eu (andrei)

- 4 prieteni ai lui Radu: Mirela, Oana, Alex, Marti - pe vremea când Marti şi Oana erau doar prietenii lui Radu :))

Traseu:

- ziua 1: Petrosani - Partia Parangul - Parangul Mic (2074 m) - Ref. Carja (albastru, pe hartile de mai jos)

- ziua 2: Ref. Carja - Vf. Carja (2405 m) - Parangul Mare (2519 m) - Vf. Gruiu (2345 m) - Vf. Iesu (2375 m) - Lacul Câlcescu (verde)

- ziua 3: Lacul Calcescu - Obarsia Lotrului - Petrosani (maro)

ZIUA 0

S-am pornit noi 8 voinici, joi noapte (30 nov), spre Petrosani cu dragul nostru CFR (accelerat pana in Craiova unde am dat acceleratul pe Personal pana in Petrosani). Ambele trenuri full, si cu caldura data in dusmanie. In personal am avut deosebita placere sa cunoastem cativa localnici, adevarati iubitori de manele, care ne-au facut calatoria o adevarata placere...

ZIUA 1

In fine, ajungem in gara in Petrosani, unde avem norocul sa ne lipim de o rata, care venise pt o tabara de elevi craioveni, care mergea tot spre complexul Parang (punctul nostru de intrare in traseu), si parcurgem asa cei 10 km (3 RON).

Ajunsi la baza partiei de schi, decidem ca nu merita sa dam 9,5 RON pt o urcare cu telescaunul (doar am venit la urcat pe munte, nu?) asa ca pornim cu per pedesul pe sub linia telescanului.

Marti trece rapid la tinuta Rambo:

Pe sub telescaun, avem parte de o urcare cam pieptisa, care ne face sa asudam un pic, si cu ceva pauze (aveam fiecare rucsaci destui de grei - corturi, macare, echipament de iarna, etc.), dupa aprox. doua ore ajungem la complexul Parang. Aici ne bagam la cabana Telescaun la un ceai cald si ceva de mancat, si dupa aprox 50 de minute de cabaneala, plecam spre Vf. Parangul Mic, primul punct de interes al traseului nostru.

Traseul este marcat cu banda rosie (BR), fiind destul de proaspat refacut, insa nu prea des (cu toate acestea, este destul de greu sa te ratacesti, chiar in prezenta cetzei, poteca fiind destul de bine conturata),

Pana aici am urcat pe o ceatza deasa, cu o vizibilitate undeva la 20 de metri. Un pic mai sus de complexul turistic, cam dupa ce am trecut de 1800 m, am ajuns deasupra cetzei/norilor, in jurul nostru desfasurandu-se un peisaj superb:

Ajungem in jurul orei 13:00 pe Parangul Mic. Aici, putina pauza, poza cu varful - pt aratat la nepoti:

si o luam iar la pas, uimiti de peisajul care ni se arata.

Pe toata portiunea de creasta, marcajul este BR, refacut, suficient de des, si de multe ori fiind pe stalpi, asa incat iarna pe zapada mare, nu cred ca ar fi o problema urmarirea lui.

Pe parcurs, Marti ne arata cum se racoreste Rambo: - d-asta răceşte Marti acum aşa des :))

Ne continuam drumul, incalziti de un soare care doar iarna nu o prevesteste:

Pe parcurs, la peste 2000 de metri, era ceva zapada, cam 20-50 de cm, destul de buna pentru mers. O singura portiune a fost mai expusa, cand am ocolit un varf micut pe versantul nordic, chiar inainte de separarea traseului catre Mija, fiind mai abrupta si cu zapada inghetzata, dar cu atentie am reusit sa trecem cu bine.

Apropiindu-se seara, mergeam cu ochii mai mult cautand locuri netede si ferite de vant, pt a putea planta corturile. Avem norocul insa, ca in saua dinaintea varfului Carja sa descoperim un refugiu mai mult decat decent, destul de nou, nefiind trecut pe harti(Radu stia de existenta lui, dar nu ii stia pozitia exacta) (din piatra, si lemn, dar cu oarece gauri si zapada in el, dar totusi un refugiu bun, rezistent si mai ales destul de curat (exceptie facand cateva cioburi gasite pe jos)). De mentionat ca refugiul nu are priciuri, se doarme direct pe jos, si incap cam 8 persoane pe jos (fara sa fie inghesuite. prea tare.).

(A se citi de doua ori ultimele doua randuri din inscriptia de mai sus, aflata deasupra intrarii in refugiu).

Cum am ajuns pe la 16:00 la refugiu, dupa ce ne instalam rapid inauntru, Mike Radu si Catalin fac o mini tura rapida pe varful Carja (pe care urma sa-l atacam a doua zi), vrand sa prinda apusul soarelui de acolo).

Eu cum ma luasem bine in brate cu lenea, am ramas la refugiu, preferand sa fotografiez apusul de la refugiu.

Intre timp, Oana si Alex isi intindeau cortul hannah extreme langa refugiu, in speranta ca le va mai fi mai cald in cort decat in refugiu (ei avand niste saci de dormit ceva mai subtiri).

Tot in acest timp, Marti isi gaseste un loc pentru cina:

eh, cum e sa mananci cu asa peisaj in fata?

Fotografiez eu ce fotografiez la apus:

se insereaza, si intre timp coboara si cei 3 de pe varf. Punem de mancare, piure gustos a la Mike & Radu, carnaciori de bere, ce mai, ospat. Ma bag in sac, si desi era doar ora 18:00 adorm instant.

Ma trezesc undeva inspre 22:00 transpirat rau de tot. Ies putin afara, pentru a-mi exprima parerea despre starea politicii in Romania, si sunt surprins din nou de un peisaj de vis: un cer senin cu mii de stele, un aer cald, nicidecum de iarna, fara pic de adiere de vant, si zapada de jur imprejur. Vizibilitate foarte buna in departare. Stau admirand aproape jumatate de ora, incercand fara succes sa fac ceva poze cu diverse combinatii de timpi de expunere si iso-uri.
Ma bag inapoi in sac si adorm la fel de instant ca si prima oara.


ZIUA 2

Trezirea undeva spre ora 7:00 dimineata, obisnuitele: "ma io nu ies din sac ca e prea bine", "ma, io mai dorm un pic".

Radu face un ceai cu zapada proaspata, in care scapa cam mult zahar (mie imi place - bun, si mai ales fierbinte). Mancam cate ceva, strangem rucsacii si pe la 9:00 plecam iar in traseu.

Atacam varful Carja, unul dintre cele mai anevoioase urcusuri ale turei noastre, care il face pe Marti sa treaca iar la modul Rambo - fara tricou, dar cu manusi :D. (ţin minte că atunci urcuşul pe Cârja a scos sufletul din mine, de atunci am mai fost de vreo 5-6 ori în Parâng şi mereu am făcut în aşa fel încât să nu fie nevoie să mai urc Cârja dinspre Parângul Mic, mi se pare unul dintre cele mai exasperante urcuşuri din ţară)

Facem cam 30 de minute pana pe Carja - unde, de aceasta data, pe langa soarele puternic ne intampina si un vant destul de aprig care ne va insoti pe toata durata zilei.

Pornim iar pe BR. Astazi avem meniu doar la 2300-2500 de metri. Creasta este acoperita cu aproximativ 50 de cm de zapada destul de sanatoasa pt mers, in principiu nefiind nevoie de coltari (dar acestia dand un plus de siguranta).

Ca aspect stancos, creasta Parangului este mai abrupta pe partea nordica si mai lina pe sud, din aceast motiv traseul de creasta mergand 90% pe partea sudica. Pe creasta, in anumite zone, erau ceva cornise nu foarte mari, pe partea nordica, dar destul de periculoase daca ai fi calcat pe ele din cauza expunerii destul de mari.

Catalin echipat din cap pana in picioare - dand un aer mai heavy turei :)

Continuam, fara sa ne grabim prea tare, pe BR, insotiti de vant, din ce in ce mai puternic, si de un soare orbitor, care ne-a obligat sa folosim ochelarii de soare si crema de bronzat.

In jur de ora 12:00, dupa 3 ore de la plecarea de la ref. Carja (atat cat era indicat si pe indicatorul dinaintea refugiului Carja) atingem varful Parangul Mare (2519 m). Aici vantul sufla destul de puternic si de suparator, asa ca zabovim doar cat sa ne tragem in poza si plecam:

Parangul Mare - 2519 m

In continuare, traseul o placere ochiului:

Bucata de dupa varful Parangul Mare, este mai lina (cu pante mult mai putin accentuate), asa ca ne mishcam si noi mai cu talent. O lunga curba de nivel, dupa care un ultim urcus de 30 de minute, pana intr-o sa de unde se separa poteca marcata cu cruce rosie (CR) spre lacul Calcescu si mai departe pana in Obarsia Lotrului.

Ajunsi in sa, in jurul orei 16:00, ne regrupam dupa care incepem coborarea. Pe partea nordica, era destul de frig (nebatand soarele) asa ca nu ne putem intinde prea mult la pauze. Zapada este destul de inghetata, iar panta abrupta. Eu cobor primul transversal, oarecum in viteza, infigandu-ma cu calcaiele in zapada tare pt a lasa urme pentru cei din spate. Cobor lejer si destul de sigur (avand pioletul in mana si pregatit pentru o eventuala alunecare). In urma mea la 5-10 metri Mike, apoi undeva la 50 de metri Radu, Alex Oana si Mirela. Intr-un moment mai nefericit, Mirela aluneca pe zapada inghetata si se duce gen "masina de spalat" - dupa cum chiar ea a zis. Eu cu Mike, fiind in fata, auzim un "auu" si o vedem pe Mirela grabindu-se la vale cu o viteza considerabila. Dupa ea, Radu isi da drumu in piolet. Din fericire, ajung amandoi jos fara sa modifice relieful, si din si mai multa fericire, doar cu zgarieturi! Mi-aduc aminte şi acum, a fost horror momentul. Noroc că de atunci nu am mai avut parte de asemenea păţănii.

(panta cu pricina... in poza nu e ca in realitate...). In fine, toate bune cand se termina cu bine :). Rivanolizam si bandajam Mirela, dupa care mergem sa ne alegem loc de cort, frumos, la 20 de metri de lac, romantic... si vreo minus 20 de grade

Ne bagam iarasi repede in corturi, mancam ceva, si pe urma ne dedicam somnului.

ZIUA 3

Ne trezim iar pe la 7:00, iar la 8:00 deja suntem plecati.

lacul lebedelor colorate

Inotam putin prin niste jnepeni, ca sa fie tura mai interesanta:

Apoi coboram pe CR prin padure mai intai iar apoi 10 km pe un drum forestier (care pe ultimii 5 este comun cu DJ 67C).

Aici, mi-aduc acum aminte, că am cam rătăcit marcajul. Marti era înainte şi ne aştepta, şi cum de la prea mult aşteptat se plictisea, s-a apucat să scrie MARTI pe zăpadă din crenguţe de brad. Când am ajuns acolo s-am văzut, eu am citit MARŢI că nu eram obişnuit cu vulturezul şi mă gândeam WTF?? Ce trăieşte prin pădurile astea de-şi ţine aşa calendarul??

Doamne ce lung a fost forestierul respectiv... la fel cu urcuşul pe Cârja, l-am evitat ulterior.

Ajungem in jur de 12:30 la Obarsia Lotrului unde de fapt sunt doua cabane mari si late si ne asezam frumos sa asteptam "ia-ma nene"-le. In asteptarea acestuia, unii dintre noi bagam o ciorba de curcan fierbinte si buna de altfel (4,5 RON).

Cum ia-ma nene-le circula destul de sporadic in acea zi - am aflat ulterior de ce, închiseseră drumul din cauza zăpezii şi nu mai circula aproape nimic, de-abia pe la 16:30 suntem toti in cate o ocazie (Oana, Mirela si Alex cu o prima masina spre Petrosani, Mike Radu si Marti cu un BMW spre Rm. Valcea - care am aflat ulterior erau nişte cunoştinţe de-ale părinţilor lui Radu, care erau şansele :)), eu si Catalin in bena unei Dacii papuc tot spre Petrosani). - care Dacie papuc era de fapt maşina care adusese pâine la cabană, noi stăteam în bena complet închisă pe nişte lădiţe de pâine, nu vedeam nimic afara (că n-aveam pe unde), simţeam doar serpentinele :))

Ajungem in Petrosani, admiram iar apusul viu colorat

luam bilete la personalul de 19:05 pan' la Craiova (personal iarasi full si incalzit intr-o dusmanie). Ajungem in Craiova la 23:05 si cum legatura la Bucuresti era pe la 2 noaptea, pornesc cu Catalin sa facem o plimbare prin centrul Craiovei, idee foarte buna de altfel, fiindca in centru edilii locali ornasera primaria si parcurile din jur foarte frumos cu muuulte beculetze colorate, din care redau o mostra mai jos, cu parerea de rau ca nu inchei RT-ul cu o poza cu munte, insa frumos nu inseamna mereu munte :)

asa... concluziile de final:
- Am prins o vremeee... as fi murit de ciuda sa fi stat in Bucuresti :D
- Parangu, munte foarte frumos, mai ales pe o vreme d-asta, cu putina zapada, mult soare. Singura lui problema e ca nu prea ai variante de retragere... Pe oriunde o dai, tot tre sa astepti o ocazie.
- Zapada a fost buna de mers, coltarii neparandu-mi-se strict necesari. Oricum, personal, cu pioletul in mana, cred ca coltzarii doar m-ar fi incomodat. Oricum, ca de fiecare data cand mergi la munte, mai ales pe zapada, trebuie maare atentie unde pui piciorul.
- destul de pustiu muntele, am intalnit alti turisti destul de rar, si pe aia ii numarai pe degete.

Si uite asa inca o tura mai mult decat reusita, in ciuda incidentelor, spre fericirea noastra.

Pe curand!