Cu bicla la bulgari

Saâmbătă, 20 nov. 2010

Cum toamna e pe ducă şi prognoza se anunţa destul de bună, ne-am hotarât să mai facem o (probabil) ultimă tură de bicicletă pe anul ăsta. Şi cum Muha şi Vali tocmai descoperiseră cu un weekend înainte zona canionului Rusenski Lom, am zis să mergem şi noi, să vedem despre ce e vorba.

Bike route 760116 - powered by Bikemap 

Needless to say, că bulgarii au traseu marcat de biciclete prin zonă, cu indicatoare, distanţe, broşuri, pdf-uri, civilizaţie, cum s-ar zice într-un cuvânt.

Traseul a fost: Giurgiu (Kaufland) - Ruse - Basarbovo - Krasen - Shtraklevo - Nisovo - Cherven - Ivanovo - Basarbovo - Ruse - Giurgiu.

Ete şi ce mai ploua sâmbătă dimineaţa pe la 5, când cobor la maşină să montez suporţii de biclă şi să urc şi bicla sus pe maşină. Noroc că deja eram la benzinărie când mă sună Cristi speriat şi el de vremea de-afară. Îi zic c-am apucat să montez tot, aşa că măcar până la Giurgiu şi tot mergem şi om vedea cum evoluează vremea. Până aproape de Giurgiu a plouat în continuu, nu tare, dar cât să ne creeze o oarecare demotivare.

La Giurgiu ajungem primii, dar curând sosesc şi ceilalţi pinguini, Mike cu Em şi Cătălin, Muha cu Vali şi cu Vali (celălalt Vali).

Mai umflăm un pic cauciucele la biciclete, apar timid şi primele raze de soare, şi pe la 7:30 pornim să trecem Podul Prieteniei spre o zi lungă de bicicleală.

în parcare la Kaufland - Giurgiu City

ieşind din Giurgiu-City

Pe Podul Prieteniei prin Ceaţa Prieteniei

Parcă printr-un făcut, imediat ce-am trecut la bulgari, ceaţa s-a ridicat, câinii comunitari au dispărut, gropile din asfalt s-au asfaltat instant de ziceai că s-a pus în mişcare toată Bulgaria să creeze condiţii de biciclit românilor.

turnul TV din Ruse, reper de la distanţă pentru oraş. Mai ales la întoarcere 

 Mergem destul de repede până la Basarbovo, zonă pe care o ştiam cât de cât de la o tură de căţărare mai din primăvară. Aici după o scurtă şedinţă imortalizată în fotografia de mai jos:

şedinţa tehnică ad-hoc

intrăm prin canion, pozăm mânăstirile încastrate în piatră din zonă şi pedalăm pe drumuri forestiere şi poteci de capre negre :D care ne oferă ocazia de a ne nămoli toţi destul de sănătos (ocazie pe care nu avem cum să o fentăm :D).

Şi cum ziceam, enervanţi bulgarii ăştia de s-au apucat ei să marcheze aşa frumos pentru biciclete potecile alea de erau p-acolo (şi nu erau puţine poteci!).

evident că noi am mers înainte :D

În fine, noi mai mult după gps, ajungem într-un sătuc unde ne hidratăm cu un pet de 2 litri de... apă puternic mineralizată şi vitaminizată pe bază de hamei (2.5 leva sticla) şi mai mâncăm câte ceva din traistă.

restaurantul nostru pe care localnicii îl foloseau ca staţie de autobuz

Apoi pornim mai departe pe un asfalt excelent, dar cu destul de multe "ups and downs" cum zice englezu'. Totuşi, o plăcere.

coborâre şi urcare - caracteristic zonei

Iar indicatoare... s-au asigurat bulgarii că nu ne rătăcim.

Găsim la un moment dat la marginea drumului o ciudăţenie de monument, un fel de farfurie spartă, numa bun să ne tragem poza regulamentară de grup:

Apoi urmează o coborâre luuuungă pe care am prins ceva viteză de mi-au dat lacrimile, dar care coborâre deşi dreaptă se termina cu vreo 2 serpentine la 180 de grade, cât să ne facă să zburăm direct în fundu canionului.

sfârşitul coborârii...

Alte indicatoare... :-w

...începutul urcării

Şi cum orice coborâre are şi părţile ei negative, evident că urmeză o urcare meseriaşă care cam scoate sufletul din ăştia de nu mai mersesem de mult pe biclă.

şi sfârşitul urcării

de aici mâncăm pâine :D

Şi cum mergeam noi ete aşa printre lanurile de grâu bulgăresc de se face pâinea din supermarketurile româneşti, ca să ajungem mai repede (sub ameninţarea serii şi a oboselii) o tăiem pe un ogor pe unde Em se jura că există drum, pe GPS, dar şi dacă a fost vreodată drum p-acolo, e clar că nu a mai fost circulat de ani buni.

Aşa că suntem forţaţi să trecem iar în off-road, că doar d-asta avem MTB-uri, nu ca să mergem doar pe asfalt, şi dă-i voiniceşte pe biclă pe ogoru' la bulgar.

Şi taman ce prinsesem curaj şi ne obişnuisem cu zdruncinăturile arăturii, unu din cauciucele lu Vali se hotărăşte să-şi bage picioarele şi să facă pană (lăsând şi un mic crater în pământ în locul unde a dat afară joe's-no-flats-u şi cele 4 atmosfere de aer de le avea înăuntru).

După isparava asta nu prea ne-a mai venit la nici unul să ne mai urcăm pe bicle pe ogoru' bulgăresc, aşa că la câteva sute de metri, am tăiat-o printr-o mirişte către un drum de piatră care avea să ne scoată într-o localitate.

În care localitate ne hidratăm din nou.

Mai urmează încă un urcuş mai susţinut, dar ceva mai scurt, până ajungem iar deasupra canionului.

de-acolo venim

vedere mai largă asupra canionului

Apoi, sub ameninţările înserării şi cum nu mai era decât asfalt până la maşini (dar vreo 30-40 de km de asfalt), nu mai facem cine ştie ce pauze ci pedalăm întins, bucurându-ne cand mai prindeam câte o coborâre şi gâfâind pe urcări, că e destul de vălurită zona de nord a Bulgariei.

Ajungem în Basarbovo, se înserează, un indicator arată 11 km până în Ruse... dar mai facem vreo 10 km în plus pe centura Ruseului către vamă, înainte de vamă ne oprim să ne tragem un pic sufletul că nu ne mai oprisem de când se înnoptase, un vameş bulgar ne face vânt "This is danger for you. You leave" "Ce-are mă ăsta?!" "Hai să mergem".

Podul prieteniei este foarte aglomerat de tiruri pe sensul de ieşire din România, şi cum podul e destul de îngust, nici maşinile mici nu ne puteau depăşi micuţa noastră coloană de biciclişti. Ajungem la maşini, băgăm un mic la Kaufland şi viteză spre casă.

Una peste alta, o tură foarte frumoasă prin nişte locuri care se pretează foarte bine la biciclit: peisaj, trafic redus, gropi ioc, oamenii nu fac mişto de tine ca mergi pe bicicleta, etc. De revenit!