Have fun in the sun @ Bansko

Deci, după cum cei mai perspicace au ghicit deja din titlu, am fost la Bansko. La schi. Şi a fost zăpadă multă şi multă căldură. Poate chiar 15 grade pe pârtie. O plăcere, ce să mai :D. Şi am schiat. Toate pârtiile erau deschise. Acu poze:

A da, am şi mâncat:

Şi pe urmă am schiat din nou.

Şi am mâncat din nou.

Şi tot aşa...

Unii chiar au patinat! Iar alţii au patinat în timp ce urechiau pinguinu' :))

Şi câteva filmuleţe:

Proba de sărituri: (evident la repetiţiile nefilmate, săream mult mai cu graţie)...

Proba de dâmburi:

Şi asta nu ştiu ce probă a fost, că a venit pe neaşteptate:

Una peste alta, mai mergem şi la anu'. Mai mergea o zi măcar :D.

2006.12.1-3 - Creasta Parângului

Am dat de curând peste un RT pe care l-am scris acum 4 ani şi voiam să-l pun pe carpati.org, dar din motive neelucidate nici după patru ani nu a mai ajuns pe carpati.org, aşa că m-am gandit să-l pun aici, exact asa cum l-am scris atunci. Cu albastru, sunt comentarii pe care le-am adăugat acum :D.

Cu bicla la bulgari

Saâmbătă, 20 nov. 2010

Cum toamna e pe ducă şi prognoza se anunţa destul de bună, ne-am hotarât să mai facem o (probabil) ultimă tură de bicicletă pe anul ăsta. Şi cum Muha şi Vali tocmai descoperiseră cu un weekend înainte zona canionului Rusenski Lom, am zis să mergem şi noi, să vedem despre ce e vorba.

Bike route 760116 - powered by Bikemap 

Duatlon Cetatea Braşovului

Deşi cu o întârziere considerabilă, apuc acum să zic că a fost Duatlonul "Cetatea Braşovului" unde, împotriva multor principii personale, a participat şi subsemnatul. Nu prea îmi place să merg la munte pentru competiţie, să mă grăbesc, să alerg, dar cum toate au un început în viaţă (şi un sfârşit!) am zis hai s-o încerc şi p-asta, sa nu mor prost.

Ce voiau ei de la noi era să alergăm 5 km, apoi o tură de bicicleta din Braşov pân' pe Tâmpa şi înapoi după care încă 5 km de alergat pentru cine mai are plămâni. Din fericire, exista şi categoria Ştafetă, aşa ca să pot participa şi eu, adică echipă formată din 2 oameni, unul aleargă (şi coechipiera mea alergătoare a fost Claudia) şi unul care dă proba cu bicla (şi ăsta am fost eu).

Ete şi ce ne găseşte o frumoasă dimineaţă de 18 septembrie în zona parcului de sub Tâmpa, unde ne strânsesem mai mulţi pinguini (noroc că mai făceam haz de necaz unii de alţii şi toţi de Radu care rămăsese fără cablu la schimbător la biclă, de prea tare ce l-a strâns să poată schimba vitezele din scurt :D).

Acele Morarului

21 august 2010,

Urcăreţi: Vio, Octavian, Gabi, Ovidiu, Ciri, Andrei Done, Claudia şi eu.

Nu îmi mai aduc aminte când am văzut Acele Morarului pentru prima dată, dar poza de mai jos e făcută în primăvara lui 2006, de pe Valea Morarului. Cam atunci s-a născut şi dorinţa de a le urca. După ce mi-am făcut curaj în privinţa dificultăţii traseului, am mai avut o primă tentativă în 2008, dar atunci nişte fulgere ne-au întors de la intrarea pe Creasta Ascuţită. Acum, două săptămâni la rând am urmărit prognoza, dar mereu s-au anunţat şi ceva ploaie şi ceva t-stormuri. Sâmbătă, în sfârşit, prognoza anunţa o vreme ideală.

Acele Morarului, văzute din Valea Morarului (apr. 2006)

Prin văile Caraimanului

Sâmbătă, 14 august 2010,

Valea Seacă a Caraimanului, Valea lui Zangur, Brâul Portiţei, Valea Jepilor

Faţă de uichendul trecut, acum ne-am mobilizat mai cu talent, aşa că sâmbătă la ora 8:00 deja plecam din parcarea de la pârtia Kalinderu, urcând pe marginea pârtiei de schi, sub un cer albastru şi o căldură destul de năduşitoare pentru ora matinală.

Valea Seacă a Caraimanului brăzdând abruptul Caraimanului

Valea Seacă dintre Clăi

7 august 2010

Pe Valea Seacă dintre Clăi (sau Valea Seacă a Jepilor sau - cum îi zice Google - dry vally of the pile) am fost de mai multe ori în ultimii 4 ani, în diferite circumstanţe (pe zăpadă, noaptea, ziua, vara, pe secetă) dar, după cum îi spune şi numele, de fiecare dată am găsit-o... seacă.

Claia Mare şi Valea Seacă dintre Clăi