27 septembrie 2009
Muha, Viorica, Octavian, Irina, Laviniu și eu.
După ce sâmbătă făcusem o tură în compania ceții pe Vârtopel-Arpășel, duminică aveam în plan să urcăm până pe Negoiu. Așa că prin urmare, în stil caracteristic, am fost pe Valea lui Stan :)). Partea mai interesantă e că nu ne speria deloc faptul că nu aveam nicio descriere. De fapt, știam două lucruri: pe unde se intră pe vale și că nu trebuie echipament special. Problema mai mare a fost la ieșire de pe vale, pentru că, contrar așteptărilor generale, valea practic nu ieșea nicăieri.
Lăsăm pe Jimny la baraj într-o parcare semi-improvizată, și o luăm perpedes către vale, preț de vreo 10 minute, admirând ambiția transfăgărășanului de a traversa muntele:
