Ca și anul trecut, când am prins toamna în Cozia, urcând - atunci - pe culmea Fruntea Oii, evenimente favorabile m-au readus și acum pe aceste frumoase meleaguri ale unui munte nu la fel de înalt ca vecinii săi, dar extrem de spectaculos, mai ales toamna. Și așa cum unele ture devin "clasice", cam așa trebuie să fie o tură, toamna, în Cozia. Nici tovarășii de drum nu s-au schimbat, urcând în aceeași formație ca și acum un an.