sâmbătă, 29 august 2009

Punta Ana (via ferrata Giuseppe Olivieri)

Data: 13 august 2009
Participanţi: Muha, Vali, Cristi şi Andrei
Traseu: Rif. A. Dibona (2083 m) - Rif. Pomedes (2303 m) - Punta Ana (2731 m) - Rif. Pomedes - Rig. A. Dibona.


Am lăsat maşina în parcarea de la refugiul A. Dibona (2083 m).
(Ref. A. Dibona văzut de pe poteca spre Ref. Pomedes)

De-aici urcăm abrupt pe o potecă în serpentine mici cei 220 de metri diferenţă de nivel până la refugiul Pomedes.
(Refugiul Pomedes - 2303 m)

Refugiul Pomedes este de fapt o cabană foarte aranjată şi plăcută atât ochiului cât şi sufletului. Are o terasă ce oferă o privire excepţională asupra dolomiţilor din jur (iar pe balustradă sunt desene şi inscripţii cu numele grupelor muntoase pe care le ai in faţă).

Tot aici la Pomedes avem şi primul contact (vizual, deocamdată) cu Punta Ana, prilej pentru mine de a rămâne cu gura căscată şi pentru Cristi de a enunţa pentru prima oară laitmotivul experienţei lui pentru restul zilei:


Şi detaliu în poza anterioară, la zoom maxim o echipă:


(Cinque Tori - vedere de la ref. Pomedes)

Stăm preţ de un ceai la refugiu, timp în care mai admirăm când peisajul din faţa refugiului când peretele din spatele său, apoi ne facem curaj, doar pentru asta am venit, şi pornim către traseu. Bineînţeles că până la baza traseului mai urmează 15-20 de minute de urcuş susţinut pe un semi-grohotiş uşor antipatic, dar n-avem ce să-i facem, aşa sunt Dolomiţii, sus e mai frumos ca jos.

Intrarea în traseu:















Ajunşi sus, facem şi poza care ne imortalizează bucuria parcurgerii acestui traseu:

Şi câteva vederi asupra peisajelor ce ne înconjurau:




Pe aici s-ar fi putut continua traseul către Tofana di Mezzo (3244 m):



însă alegem să coborâm pentru că ne-am fi indepărtat prea mult de locul unde lăsasem maşina. De coborât, coborâm mai întâi pe un grohotiş abrupt şi obositor pentru genunchi, apoi intrăm pe Sentiero Giuseppe Olivieri, un fel de brână mai expusă şi asigurată cu lanţuri in punctele mai expuse.

















Relaxare, la întoarcere, la refugiul Pomedes: bere, cola, ceai, muzică fix pe sufletul nostru, nu ne-am mai fi dat plecaţi...



Urmează iar poteca cea abruptă către refugiul A. Dibona (care parcă nu mai e aşa abruptă :D), pe drum având norocul să întâlnim o marmotă. Pentru mine, cel puţin, era prima oară când vedeam aşa dihanie...



O descriere mai amănunţită şi mai tehnică a traseului se găseşte aici:
De asemenea, pe site-ul dolomiti.org se găsesc descrierile mai multor trasee de via ferrata din dolomiti.

Câteva impresii generale despre Dolomiti:
- sunt de natură calcaroasă, ceea ce înseamnă că peste tot sunt grohotişuri, unele chiar abrupte de stai şi te intrebi cum de stau acolo şi n-o iau la vale.
- potecile turistice sunt numerotate (421, 422, etc) şi sunt în general marcate cu un marcaj format din 2 linii orizontale alb-roşu sau din 3 linii orizontale (roşu-alb-roşu) pe linia din mijloc scriind numărul traseului (în special la intersecţii de trasee). Potecile turistice sunt foarte bine întreţinute, unele fiind chiar supărător de bine amenajate.
- în general este aglomeraţie mare, parcările sunt pline, telescaunele funcţionează, turismul merge foarte bine.

Câteva impresii despre via ferrate:
- traseele de via ferrata sunt în general foarte bine amenajate. Cele uşoare au cabluri noi doar în punctele mai expuse, însă Punta Ana este aproape complet echipată cu cabluri. Cablurile sunt în stare foarte bună.
- sunt categorisite, după dificultate, ca Uşoare, Medii, Dificile şi Foarte Dificile. Punta Ana este categorizat Dificil. De dificil nu pot spune ca mi s-a părut tocmai dificil, ci mai degraba plăcut. În general, nu sunt pasaje foarte tehnice ci mai mult pasaje la care trebuie să stai bine cu psihicul.
- de multe ori nu am asigurat, porţiunile respective, deşi echipate cu lanţuri, nu prezentau cine ştie ce dificultate.
- echipamentul necesar: kit de via ferrata (adică un dispozitiv de absorbţie a şocului), cască, mănuşi, frontală (opţional, pt traseele care au şi tunele - da sunt şi via ferrata care trec prin tunele).

Un comentariu:

  1. Of, fiind primul comentariu trebuie sa ma gandesc bine ce spun :)

    Mult succes si sa stii ca te urmaresc :)

    alina (pinguin!)

    RăspundețiȘtergere